Totul a început în pădure. Era de fapt un luminiş înconjurat de pădure deasă. Acolo am făcut o căsuţă (mică, amărâtă) şi am adus 2 oameni(bărbat şi femeie). Bărbatul se ducea la pădure şi tăia lemne şi femeia stătea acasă şi cultiva pământul şi făcea de mâncare. Apoi au făcut un copil. Apoi încă unul şi încă unul şi tot aşa până au făcut o droaie de copii şi fiecare din copii şi-a făcut casă şi s-au dus la pădure şi au tăiat lemn sau au spart piatră pentru alte construcţii şi tot spărgând piatră au descoperit metalele şi pe lângă căsuţa mică de odinioară s-a făcut un sat şi şi-au ales un primar burtos şi au făcut o cârciumă şi o moară şi pentru că au fos atacaţi de alţii (nişte nenorociţi) au făcut o cazarmă şi unii au devenit soldaţi şi s-au bătut cu ăia şi i-au învins şi s-au tot extins şi satul a devenit oraş şi capitală de ţară şi aveau cea mai mare armată care a pornit într-o expediţie de cucerire şi au ocupat toate ţările din jur, apoi tot pământul şi eu m-am bucurat tare de tot şi am luat un steag al poporului meu şi m-am dus în cel mai înalt vârf din lume şi vânturam steagul...
Deja mă doare capul de la monitorul ăsta. Sting calculatorul şi mă duc la culcare. Cât e? Trei şi jumătate! Dumnezeule! Eu mâine mă scol de dimineaţă. Jocurile astea pe calculator te zăpăcesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
Asa iti trebuie daca ajungi sa te crezi Dumnezeu. Mai radule, tu nu stii ca exista limite peste care nu ai voie sa treci? Cea mai importanta dintre ele, daca vrei sa traiesti bine, este sa iti dai seama ca esti doara un om, nu Dumnezeu.
Stiu, stiu, dar de fiecare data cand te joci la computer (fie vorba intre noi e o gramada de timp de cand nu m-am mai jucat) esti un soi de demiurg care are si el lumea lui minuscula si ireala, dar acaparatoare.
Si cand scrii o poveste cam aceeasi chestie se intampla.
Chiar! Ar fi o chestie sa se creeze un joc in care sa fii Zeus de la tastatura si sa ii traznesti pe muritorii de pe ecran cand fac figuri si nu presteaza temple si ofrande si sa le-o tragi la toate muritoarele mai aratoase.
Te asigur ca o gramada dintre internauti ar juca jocul respectiv cu orele.
Radu, textul tau este complet inept, si in aceste conditii, de stupiditate crasa a expresiei, tu indraznesti sa formulezi pareri cu privire la altii? Mai bine straduieste-te mai mult aici la tine, ca stai f prost, imi pare rau pt tine! N-ai nici idei si nici habar de formulare. "Caliban, du-te la scoala!"
Draga Maria, in primul rand: bine ai venit! In al doilea rand ca textul meu este sau nu inept este discutabil. Unora le plac povestile pe care le scriu eu, altora nu. Ma rog, chestie de gusturi.
In orice caz, textele mele nu au cum sa fie atat de inepte precum textele tale patriotarde si nationaliste.
Imi imaginez ca daca un X nu scrie precum Slavici sau nu "poezeaza" precum Goga, pentru tine este un ratat. Literatura a evoluat, papushika! Unii apreciaza ca am trecut de postmodernism!
Radu, ca tot vb de postmodernism, iti recomand ultima mea carte, facuta dintr-o sectiune doar a tezei mele de doctorat, "Postmodernismul,liderii si crizele". Cred ca esti mai inteligent si mai complex decat lasi sa se vada din teribilismele tale. Fa efortul si incearca sa intelegi fiecare text cu particularitatile lui. Lasa tonul asta de doi bani si putem fi prieteni!
Draga Maria,
Apelul tau la reconciliere nu ma lasa indiferent. Nu iti pot spune acum ca voi deveni un fan al textelor tale, insa pot sa nu le mai critic. As fi apreciat totusi daca nu mi-ai fi sters comentariile in conditiile in care ai lasat comentariul tau in care tu te legai de mama.
Dar trecem si peste asta! Pace tie, blogger Maria!
radubu, peste tot pe unde ai trecut ai creat scandal, razboi si controverse. Ma intreb ce fel de om esti? Ce demon interior te macina? De ce nu poti trai in pace cu ceilalti?
Radu, nu am spus de mama ta! Am scris "mata" care este un termen moldovenesc, =tu sau =dumneata. Doamne fereste, nici nu mi-a trecut prin cap sa fac referire la mama ta! Plus ca ar fi avut alta grafie, ar fi trebuit acolo o cratima, deci nu ma banui de ceva ce nu-mi sta in fire.
OK, greseala mea. Intr-adevar ar fi fost necesara o cratima. Eu asa am interpretat dupa tonul replicii tale.
Parerea mea este ca esti in criza, datorita lipsei de vanzare a cartii tale, si incerci sa ne administrezi vizual publicatia ta. Mai bine lasa-ne si scrie de bine despre Nastase in continuare. Sunt sigur ca cei care vor vedea dialogul tau cu Nastase te vor trece pe lista PSD a postpostmodernismului. Iata linkul cu comentariul:
http://nastase.wordpress.com/2007/09/06/motiunea/
Iata si dialogul:
mariabarbu Says:
September 6th, 2007 at 3:30 pm
@Adrian Nastase
"intr-adevar, si responsabilitatea si solidaritatea sunt definitorii pentru un lider adevarat. Desi la un moment dat va ceream sa va pronuntati mai transant, acum va dau dreptate.
P.S. Tocmai am luat de la editura noua mea carte “Postmodernismul, liderii si crizele”! Printre portretele de lideri prezentate acolo sunt si cateva pe care actualitatea ni le “serveste” parca prea des! Merita vazute!"
Nastase ii raspunde Mariei noastre:
"mariabarbu imi sugereaza ca delicatetea mea (va multumesc) nu ar fi o virtute in politica. Imi place sa cred ca sunt un diplomat in politica, dar sa nu va indoiti ca atunci cand am ceva de spus, nu ma feresc niciodata."
apoi,
mariabarbu Says:
September 7th, 2007 at 5:36 pm
@Adrian Nastase
"stiti ca nu ma indoiesc de capacitatea dv de a raspunde pertinent si eficient la provocari. Ma intereseaza insa ca atitudinea adoptata de dv sa fie ceva mai pregnanta decat este in acest moment.
P.S. Prefer sa imi raspundeti pe numele real si nu pe cel de user, adica Maria Barbu si nu mariabarbu!
P.S.1 V-am promis cartea mea cea noua, “Postmodernismul, liderii si crizele”, si ma voi tine de cuvant!"
Deci numara-i oualele in continuare si lasa-l pe baiatul asta care nu sufera de narcisism ca tine. Sper ca-ti dai seama cat de grav este; esti o anomalie! NU CRED CA AI CE CAUTA PRINTRE NOI.
cer scuze de intarziere, dar acum ti-am facut si eu link catre tine, numai bine, tinem legatura....
Trimiteți un comentariu