După ce a absolvit cursul de măcelari diplomaţi s-a angajat - ce surpriză! - ca măcelar. După o atentă analiză psihologică făcută de către psihologul abatorului, Dinu a fost repartizat la departamentul "Pui". Treaba lui, pe care o făcea foarte atent, era să taie puii şi să bage în ei măruntaiele. În prima zi de muncă nu a făcut decât 50. În a doua 70. La o lună a făcut 200. După doi ani a ajuns la 500 şi tot aşa au crescut capacităţile de măcelărire ale lui Dinu la 1500 pe zi. Era cel mai bun. Nimeni nu îl putea întrece.
Între timp s-a căsătorit şi a făcut trei copii frumoşi şi zdraveni. L-au avansat în funcţie - a devenit şeful măcelarilor de pui.
Într-o zi s-a întors de la muncă acasă pe la ora cinei. Soţia şi copii erau în bucătărie. Era o atmosferă calmă de familie şi Dinu se bucura şi se simţea în siguranţă. Cei trei copii pregăteau mujdeiul, iar soţia cea iubitoare îşi puse mănuşile de bucătărie şi deschise uşa cuptorului. O aromă plăcută invadă încăperea. Era pui la cuptor! Ce surpriză!
Toată lumea se aşeză la masă flămândă şi nerăbdătoare. Soţia aşeză tava cu puiul rumen pe masă. Băiatul cel mic întinse furculiţa către pui.... "Lasă-mă pe mine!", spuse Dinu, "E specialitatea mea!", şi se pregăti să taie puiul.
Atunci puiul sări din tavă şi îi împroşcă pe toţi cu ulei. Apoi se repezi la Dinu şi urlă: "Ce vrei să faci mă? Să mă tai?"
Dinu îl privi stupefiat! "Păi..."
"Păi ce, mă handicapatule? Nu îţi mai aduci aminte când mi-ai tăiat gâtul? Mai ţii, mă tâmpitule, contul câţi pui ai omorât? Zii, mă cretinule! Eu sunt golemul puilor şi, dacă faceţi figuri, vă umplu pe toţi de găinaţ!"
Puiul dădu din aripi, făcu o tură prin cameră şi înainte de a-şi lua zborul pe geamul deschis se întoarse către Dinu: "Asta la vista, beibe! Dacă te prind, e vai de curu' tău!"
7 comentarii:
Puiul asta e periculos de rau. E bine sa te feresti de el. O sa ma gandesc bine inainte de alege un pui la alimentara. Daca are o expresie prea dubioasa nu-l iau ca am surprize :)
Eu cred ca puiul de care zici este acelasi cu cel din reclama cu copilul care arunca puiul in aer si spune: "zboara puiule, zboara!". Care pui isi putea permite, in afara lui, sa joace in reclame pentru apararea drepturilor puilor? De fapt, ca sa nu se intample vreun accident nefericit, cred ca a fost sosia lui.
Ce tampenie! Asemenea bazaconii n-am mai citit de mult!
Daca nu gusti astfel de povesti nu te pune nimeni sa le citesti! Pe mine ma amuza!
I should say: Laurentiu, welcome ablog!
Ca nu te satisfac povestile mele nu e un capat de lume. Ne relaxam si gandim problema! Ca suntem oameni, nu animale!
Poate iti place blogul Oanei Despa. Ti-l recomand! Din punctul meu de vedere este o tampenie, dar poate tie iti place.
A, sa nu uit! Oricand vii esti bine venit! Chiar daca vii cu parul si cu scandal!
Textul tau parea sa prefigureze gestul abominabil al pustilor care au omorat o pisica. Radu, te rog, scrie ceva luminos si bun, poate o sa se schimbe si realitatea!
Draga Maria,
Textul meu nu prefigureaza nimic. Este pur si simplu o fictiune amuzanta si o aberatie care nu are nici cea mai mica legatura cu realitatea.
M-a oripilat si pe mine fapta copilasilor cretini care nu au avut altceva mai bun de facut decat sa o chinuie pe biata pisica inainte de a o omori si sunt perfect de acord ca trebuie sa existe o lege care sa pedepseasca asemenea barbarie.
Dupa cum bine stii, insa, exista meseria de macelar si sunt oameni care omoara animale intr-un cadru organizat. Unii fac cariera din asa ceva. E cazul lui Dinu (personaj pur fictional) care in povestirea mea se intalneste cu razbunatorul puilor (alt personaj pur fictional).
E pur si simplu o fantezie. Nu ma pot acum apuca sa scriu telenovele pentru a dormi fetele nevricoase bine.
Trimiteți un comentariu